Te-aş recunoaşte dintr-o mie,
Fără să te fi privit, fără să-ţi fi fost,
Îţi ştiu fereastra şi luna din chilie,
Şi palmele ţi le cunosc.

Te-aş recunoaşte orişiunde
Îmi e de-ajuns o frunză să-ţi trimit,
Aşa cum noaptea-n linişte pătrunde,
Mi te-aş găsi în braţe adormit.

Ţi-aş recunoaşte-oricând îmbrăţişarea
Şi umărul pe care-am plâns fără să ştii,
Atunci când vântul, cerul, stelele şi marea,
Erau ascunse în copilării.

​

În firul alb, în ridul de pe frunte,
În glezna ce îmi ştie mersul pe de rost,
Te-aş recunoaşte şi mi te-aş ascunde,
Fără să te fi privit, fără să-ţi fi fost.

© Ioana Haitchi, 16.09.2016, Klausenburg

Foto: Ioana Haitchi

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate